Paladiu

Informații generale
Nume, Simbol chimic, Număr atomic	Palladium, Pd, 46
Serie chimică	forma de trecere spre metale
Grupă, Perioadă, Bloc	10, 5, d
Aspect	argintiu metalic
Nr-CAS	7440-05-3
Cantitatea din scoarță	0,011 ppm
Proprietăți atomice
Masa atomică	106,42 u
Raza covalentă	131 pm
Raza Van der Waals	163 pm
Configurație electronică	4d5s
Distribuția electronică	2, 8, 18, 18, 0
Potențial de ionizare	804,4 kJ/mol
grupa 2	1870 kJ/mol
grupa 3	3177 kJ/mol
Proprietăți fizice
Stare de agregare	solid
Structura cristalină	cubică
Densitate	12,023 g/cm
Magnetism
Punct de topire	1828,05 K (1554,90 °C)
Punct de fierbere	3236 K (2963 °C)
Volum molar	8,56 · 10- m/mol
Energie de vaporizare	357 kJ/mol
Presiunea vaporilor	1,33 Pa bei 1825 K
căldura spcifică	244 J/(kg · K)
'
Viteza sunetului	3070 m/s bei 293,15 K
Conductibilitatea electrică	9,5 · 10 A/(V · m)
Conductibilitatea termică	71,8 W/(m · K)
Capacitate calorică specifică
Proprietăți chimice
Număr de oxidare (Oxid)	0, +2, +4
Echilibru acido-bazic	PdO usor alcalin
Energie de combinare	0,915 V (Pd + 2e → Pd)
Electronegativitate	2,20 (Pauling-Skala)

Paladiul este un element chimic cu simbolul Pd și cu numărul atomic 46. Paladiul este un metal rar, strălucitor, de Culoare alb-argintiu, descoperit în 1803 de William Hyde Wollaston. Elementul este numit după asteroidul Pallas, care a fost dnumit după epitetul zeiței grecești Atena, obținut de aceasta când l-a omorât pe Pallas.

Paladiul, împreună cu platina, rodiul, ruteniul, iridiul și osmiul formează un grup de elemente cunoscut ca și grupa platinei(PGM-uri). Metalele din grupa platinei au proprietăți chimice asemănătoare, dar paladiul are cel mai scăzut punct e topire și este cel mai puțin dens metal al grupei.

Istorie

Paladiul a fost descoperit de William Hyde Wollaston în 1803.^[2] Acest element a fost numit de el în 1804 după asteroidul Pallas, descoperit cu 2 ani înainte. Wollaston a găsit paladiu amestecat cu platină într-un minereu din America de Sud prin dizolvarea minereului în apă, neutralizând soluția cu hidroxid de sodiu, și precipitând platina ca cloroplatinat de amoniu cu clorură de amoniu. a adăugat cianură de mercur pentru a forma cianura de paladiu, pe care a încălzit-o pentru a extrge platina.

Compuși

Paladiul există în stările de oxidare 0, +2, +4; starea +4 de oxidare este comparativ de rară. Un exemplu major de paladiu(IV) este hexacloropaladiul(IV).

Paladiul reacționează cu clorul pentru a da clorura de paladiu(II); de dizolvă în acid azotic și precipită acetatul de paladiu(II) în surplusul de acid nitric. Acești 2 compuși și bromura de paladiu(II) sunt reactivi și semi-prețioși, făcându-i puncte de început convenabili pentru chimia paladiului. Toți 3 compușii nu sunt monomerici; clorura și bromura trebuie să fie des refluxate în acetonitrit pentru a obține acetonitrit mai reactiv si monomeri mai complecși, ca de exemplu: ^[4]

PdX₂ + 2 MeCN → PdX₂(MeCN)₂ (X = Cl, Br)

Clorura de paladiu(II) este materialul de bază pentru mulți alți catalizatori ai paladiului. Este folosit în prepararea catalizatorilor paladiului eterogeni: paladiu pe sulfatul de bariu, paladiu pe carbon și clorura de paladiu pe carbon. Reacționează cu trifenilfosfina în diferiți solvenți pentru a obține dicloratul de bi(trifenilfosfina) de paladiu(II), un catalizator util. Când se dorește, catalizatorul poate fi format in situ.

PdCl₂ + 2PPh₃ → PdCl₂(PPh₃)₂